Una dintre cele mai frecvente întrebări înaintea evaluării psihologice este:
„Ce trebuie să răspund la testele de personalitate ca să fiu Apt?”
Problema este chiar formularea întrebării.
Testele de personalitate nu funcționează precum un examen de cultură generală și nu trebuie abordate ca o probă la care memorezi varianta A, B sau C.
Scopul lor este să ofere informații despre modul în care persoana se caracterizează, reacționează, relaționează și se comportă în diferite situații.
Regula de bază
Nu căuta răspunsul care „sună bine”. Alege varianta care te caracterizează cel mai bine în mod obișnuit.
În acest articol vei afla
- dacă există răspunsuri corecte și greșite la testele de personalitate;
- de ce nu trebuie să cauți „profilul perfect de polițist”;
- cum să interpretezi afirmațiile despre comportament;
- ce înseamnă să răspunzi raportându-te la modul tău obișnuit de a fi;
- de ce nu este util să supraanalizezi fiecare întrebare;
- de ce consecvența este importantă;
- cum să abordezi întrebările asemănătoare;
- ce faci când niciuna dintre variante nu te descrie perfect;
- cum te poți familiariza corect înainte de evaluare.
1. Există răspunsuri corecte la testele de personalitate?
Nu în același sens în care există un răspuns corect la un exercițiu de logică sau matematică.
La un test cognitiv poți avea o problemă cu o soluție determinabilă.
La un chestionar de personalitate poți întâlni afirmații precum:
„Îmi place să planific în detaliu ceea ce am de făcut.”
„Îmi păstrez calmul atunci când apar schimbări neașteptate.”
Aici nu rezolvi o problemă matematică. Alegi varianta care descrie cel mai bine modul în care te comporți în mod obișnuit.
2. Nu încerca să afli „ce vrea psihologul să audă”
Aceasta este una dintre cele mai importante greșeli de evitat.
„Un polițist trebuie să lucreze în echipă, deci trebuie să răspund într-un anumit fel.”
„Un polițist trebuie să fie independent, deci la întrebarea asta trebuie să aleg varianta cea mai puternică.”
În acest fel nu mai răspunzi despre tine. Începi să construiești un personaj imaginar.
Nu transforma testul într-un exercițiu de ghicit „ce ar vrea evaluatorul să vadă”.
3. Nu există un „profil perfect de polițist” pe care să îl memorezi
Este tentant să cauți o listă de trăsături și apoi să încerci să transformi lista respectivă în răspunsuri.
Dar evaluarea nu trebuie redusă la o formulă precum:
foarte sociabil + foarte calm + foarte disciplinat + foarte autoritar = Apt
Personalitatea este multidimensională, iar instrumentele pot urmări combinații diferite de trăsături și comportamente.
4. Răspunde despre cum ești în mod obișnuit
Aceasta este regula practică cea mai importantă.
Dacă apare o afirmație de tipul:
„Îți place să planifici în detaliu ceea ce ai de făcut?”
nu te raporta doar la o singură zi sau la un singur episod.
Întrebarea utilă este:
„În general, cum procedez?”
5. Nu transforma excepția în regulă
Poți fi în general organizat și totuși să fi amânat o activitate importantă într-o anumită zi.
Poți fi în general calm și totuși să fi avut un conflict puternic într-o situație particulară.
Nu construi întreaga imagine despre tine pornind dintr-un singur episod.
Întreabă-te ce te caracterizează cel mai des, nu ce s-a întâmplat într-o singură situație.
6. Nu încerca să pari fără defecte
O strategie artificială este să încerci să apari:
- calm în orice situație;
- perfect organizat;
- niciodată iritat;
- niciodată obosit;
- permanent sociabil;
- permanent motivat;
- fără nicio vulnerabilitate.
O persoană reală nu este „perfectă” în fiecare situație.
7. Nu răspunde așa cum crezi că „ar trebui să fie un polițist”
De exemplu:
„Un polițist trebuie să fie curajos, deci voi spune că nu îmi este niciodată teamă.”
„Un polițist trebuie să fie sociabil, deci voi spune că îmi place permanent să fiu în centrul atenției.”
Aceste raționamente sunt prea simpliste.
Răspunde despre tine, nu despre personajul profesional pe care ți-l imaginezi.
8. Fii atent la formularea exactă
La chestionarele de personalitate, diferențele de formulare pot fi importante.
„Uneori mă enervez.”
„Îmi pierd frecvent controlul atunci când sunt contrazis.”
Nu răspunde după primul cuvânt-cheie observat. Citește afirmația completă.
9. Nu supraanaliza fiecare item
O altă greșeală este să transformi fiecare afirmație într-o analiză foarte lungă.
„Dar dacă se referă la serviciu?”
„Dar dacă sunt cu prietenii?”
„Dar dacă este o situație extremă?”
„Dar dacă peste doi ani aș reacționa altfel?”
Nu răspunde fără să citești, dar nici nu inventa zece scenarii pentru fiecare propoziție.
10. Ce fac dacă niciuna dintre variante nu mă descrie perfect?
Este posibil ca uneori niciuna dintre variante să nu te descrie în proporție de 100%.
Alege varianta care se apropie cel mai mult de modul tău obișnuit de a fi, respectând instrucțiunile testului.
Nu rescrie mental întrebarea până când obții exact formularea pe care ți-ai fi dorit-o.
11. Ce fac dacă răspunsul depinde de situație?
Multe comportamente depind într-o anumită măsură de context.
Poți fi foarte sociabil cu persoane cunoscute și mai rezervat cu necunoscuții. Poți fi foarte organizat la serviciu și mai flexibil în timpul liber.
Dacă instrumentul oferă o variantă intermediară și aceasta te caracterizează cel mai bine, o poți selecta potrivit instrucțiunilor.
12. Întrebările pot semăna între ele?
Da. Într-un chestionar pot exista mai multe afirmații care par să atingă teme asemănătoare.
Nu trebuie să intri în panică și să presupui automat:
„Asta sigur verifică dacă am mințit.”
Tratează fiecare item separat și răspunde natural.
13. Nu încerca să îți amintești fiecare răspuns anterior
La un chestionar lung, încercarea de a memora toate răspunsurile anterioare devine inutilă și obositoare.
„La întrebarea 12 ce am răspuns? Trebuie să pun acum ceva compatibil.”
Consecvența autentică vine din faptul că răspunzi despre aceeași persoană — tu — nu din memorarea mecanică a bifelor.
14. Nu modifica răspunsurile pentru a crea un „echilibru”
Nu încerca strategii precum:
„Am pus prea multe Da, trebuie să mai pun și Nu.”
„Am ales prea multe variante de mijloc, trebuie să schimb câteva.”
Nu există o distribuție ideală de răspunsuri pe care trebuie să o construiești artificial.
15. Nu există un număr ideal de Adevărat și Fals
În unele chestionare pot exista variante de răspuns de tip Adevărat/Fals.
Nu încerca să obții artificial 50% Adevărat și 50% Fals.
Răspunde la fiecare afirmație în funcție de modul în care te caracterizează.
16. La chestionarele cu mai multe variante, nu evita automat răspunsul de mijloc
Unele instrumente pot oferi și variante intermediare.
Nu presupune automat:
„Dacă aleg varianta din mijloc, par indecis.”
Dacă acea variantă te caracterizează cel mai bine și instrucțiunea permite alegerea ei, o poți selecta.
În același timp, nu folosi automat varianta intermediară la fiecare item doar pentru că pare mai „sigură”.
17. Cum răspund la întrebările despre comportamente sau stări negative?
În același mod: raportându-te la realitate.
Dacă întrebarea se referă la:
- iritare;
- stres;
- conflicte;
- impulsivitate;
- teamă;
- greșeli;
- dificultăți de adaptare;
nu porni de la ideea că recunoașterea oricărui comportament imperfect te face automat Inapt.
18. Nu încerca să „ghicești scala” pe care o măsoară întrebarea
Unii candidați ajung să gândească:
„Asta sigur măsoară anxietatea.”
„Asta este despre sociabilitate.”
„Asta sigur verifică impulsivitatea.”
Chiar dacă intuiești tema unei întrebări, această analiză nu te ajută să răspunzi mai sincer despre tine și te poate împinge către răspunsuri strategice.
19. Testele de personalitate nu se interpretează separat de restul evaluării
Nu ieși din sală și încerca să îți stabilești singur rezultatul pe baza impresiei despre chestionarul de personalitate.
„La personalitate cred că am răspuns bine, deci sigur sunt Apt.”
„Am bifat prea multe variante negative, deci sigur sunt Inapt.”
Niciuna dintre aceste concluzii nu poate fi stabilită corect doar din impresia candidatului.
20. Poți să te pregătești pentru testele de personalitate?
Da, dar trebuie să definim corect pregătirea.
Pregătire utilă
- să vezi cum pot fi formulate afirmațiile;
- să te obișnuiești cu formatele de răspuns;
- să înțelegi că trebuie să răspunzi despre comportamentul obișnuit;
- să nu supraanalizezi fiecare item;
- să înțelegi că nu există o listă de răspunsuri perfecte.
Pregătire greșită
- memorarea unor variante;
- căutarea „profilului Apt”;
- răspunsul în funcție de ce crezi că vrea evaluatorul;
- controlarea artificială a distribuției răspunsurilor.
Exemplu practic
Să presupunem că apare afirmația:
„Îmi este ușor să inițiez o discuție cu o persoană pe care nu o cunosc.”
Un candidat care caută răspunsul „bun” poate spune:
„Polițiștii vorbesc cu oameni, deci trebuie să răspund Adevărat.”
Dar întrebarea nu este „ce ar trebui să facă un polițist?”.
Întrebarea este dacă afirmația respectivă te caracterizează pe tine.
Nu încerca să memorezi răspunsurile. Înțelege testele înainte să intri în sală.
În Ghidul privind evaluarea psihologică în M.A.I. găsești explicații despre principalele categorii de probe, inclusiv chestionare de personalitate și exemple educaționale care te ajută să înțelegi modul de abordare.
Scopul pregătirii este să te familiarizezi cu formatul și cu modul de lucru, nu să înveți o listă de răspunsuri pe care să o reproduci la concurs.
Vezi ghidul complet pentru evaluarea psihologică →Exersează și celelalte componente ale evaluării
Pe lângă partea de personalitate, te poți familiariza gratuit și cu exerciții de inteligență, atenție și concentrare.
Mit sau realitate?
MIT: „Există răspunsuri corecte la personalitate precum la un test de logică.”
Chestionarele de personalitate nu sunt teste de cunoștințe.
REALITATE: „Trebuie să răspund raportându-mă la modul în care sunt în mod obișnuit.”
Nu te raporta exclusiv la o singură situație sau excepție.
MIT: „Trebuie să par perfect.”
Încercarea de a construi un profil artificial nu reprezintă o strategie utilă.
REALITATE: „Este important să citesc fiecare afirmație până la capăt.”
Diferențele de formulare pot schimba sensul unei afirmații.
MIT: „Trebuie să țin minte toate răspunsurile anterioare.”
Răspunde natural la fiecare item, fără să construiești mecanic compatibilitatea cu întrebările anterioare.
MIT: „Dacă recunosc o slăbiciune, sunt automat Inapt.”
Un singur răspuns nu trebuie transformat într-un verdict asupra rezultatului final.
Cele 7 reguli pe care merită să le reții
- Citește întrebarea complet.
- Răspunde despre cum ești în mod obișnuit.
- Nu încerca să ghicești răspunsul ideal.
- Nu construi un „polițist perfect”.
- Nu supraanaliza fiecare afirmație.
- Nu controla artificial distribuția răspunsurilor.
- Nu îți calcula singur calificativul după testare.
Ce trebuie să reții?
La testele de personalitate, una dintre cele mai mari greșeli este chiar încercarea de a găsi o strategie secretă care să garanteze calificativul Apt.
Nu există o listă de răspunsuri pe care să o memorezi și să o reproduci mecanic.
Pregătește-te ca să înțelegi formatul, nu ca să inventezi o personalitate.
Citește atent. Răspunde raportându-te la modul tău obișnuit de a fi. Nu supraanaliza fiecare item și nu încerca să controlezi artificial răspunsurile.
Și, foarte important, nu încerca să îți stabilești singur calificativul pe baza impresiei pe care o ai după completarea chestionarului.
Continuă pregătirea
Concluzii
Testele de personalitate nu trebuie tratate ca un examen la care există o listă secretă de răspunsuri corecte.
Cea mai utilă abordare este să citești fiecare afirmație cu atenție și să răspunzi raportându-te la modul în care te caracterizează în mod obișnuit.
Familiarizează-te cu formatul, dar nu încerca să construiești artificial profilul pe care presupui că evaluatorul ar dori să îl vadă.
